Tipurile B si C de hepatita nu prezinta simptome, dar pot ucide!

 In topul maladiilor cu potential fatal conduc detasat hepatita de tip B si C. Printre putinele simptome pe care le pot da aceste afectiuni ale ficatului se numara starea de oboseala si apatie, pe care, cel mai adesea, pacientii o ignora, punand-o pe seama stresului. In marea majoritate a cazurilor, hepatita este depistata accidental, in urma analizelor de rutina si, din nefericire, in stadii foarte avansate. Iata ce trebuie sa stim despre aceste periculoase boli.

 

Ce analize sunt necesare
Data fiind evolutia lenta si cu simptome slab relevante, hepatitele B si C sunt descoperite dupa multi ani in care acestea aproape isi ating scopul afectand grav si irecuperabil ficatul. Cea mai buna metoda de prevenire si diagnosticare ramane depistarea activa. Astfel, in setul anual de analize ale sangelui pe care oricine ar fi indicat sa-l faca trebuie solicitat medicului sa includa antigenul Hbs (Ag Hbs), pentru virusul B, si anticorpii anti-VHC (Ac anti-VHC), in cazul virusului C. Daca unul dintre aceste teste iese pozitiv, atunci se vor face investigatii suplimentare pentru a confirma sau infirma infectia cu aceste virusuri cu potential letal.

 

Sterilizarea corecta
Cele mai multe cazuri de infestare cu hepatita B au fost puse pe seama cabinetelor stomatologice. Pentru a preveni riscul de infectare cu virusul B sau C, instrumetarul medical folosit trebuie sterilizat temeinic atat prin metoda chimica (sterilizare rece), cat si prin sterilizarea la cald. Sterilizarea la cald are loc intr-un aparat numit autoclav.

 

Iata ce etape ar trebui sa cuprinda o sterilizare corecta si completa:
1. Presterilizare in cabinet, in cutii speciale;
2. Spalare mecanica (manuala);
3. Impachetarea instrumentarului in folii sterile de unica folosinta. Autoclavul creeaza un vapor de inalta temperatura care patrunde prin spatiile instrumentelor;
4. Sterilizarea propriu-zisa in autoclav;
5. Inscriptionarea zilei si a orei sterilizarii;
6. Depozitarea in compartimente speciale.

 

Riscurile ficatului
Nedescoperite si netratate la timp, riscul pentru hepatitele cronice cu virus B sau C e acela de a se transforma intr-o ciroza hepatica si, ulterior, in cancer hepatic. Aceasta evolutie nefasta, desi extrem de lenta, extinsa pe mai multi ani, este mai frecventa in cazul virusului C. Abordarea medicala este similara in cazul amebelor infectii virale: monitorizarea bolii si, acolo unde este cazul, inceperea tratamentul antiviral pentru a preveni agravarea bolii.

 

Cum se transmit
Cel mai frecvent mod de infestare cu aceste boli hepatice este prin instrumentele medicale sau non-medicale care au sange al unei persoane contaminate. Aceste virusuri sunt cu atat mai periculoase cu cat poate fi vorba de o cantitate infima, adesea invizibila, de sange infestat. Interventiile cu grad crescut de risc pentru dezvoltarea hepatitei sunt transfuzii de sange, interventii chirurgicale sau chiar si cele de ordin stomatologic. Una dintre cele mai frecvente surse de infestare cu aceste boli o reprezinta saloanele de infrumusetare. Folosirea in comun a obiectelor infectate pentru a realiza tatuaje, piercing-uri, manichiura sau pedichiura poate transmite aceasta boala. Virusul poate fi transmis si intre membrii familiei prin contactul dintre portiuni de piele lezata cu secretii sau chiar saliva infectata. Desi mai rara, transmiterea sexuala ramane o posibila cauza, fiind mai probabila pentru virusul B decat pentru virusul C.

 

Ce tratamente exista
Infectiile cu virusurile hepatitei B si C se pot vindeca, dar nu exista un tratament eficient 100% pentru niciuna dintre ele. Acestea presupun administrarea unui interferon special, Peginterferon, in combinatie cu un medicament numit Ribavirina. Pentru combaterea virusului B exista doua tratamente antivirale, pe de o parte Peginterferonul, deja mentionat, pe de alta parte medicamentele din categoria antiviralelor care se iau pe cale orala. Decizia de a opta pentru unul sau altul trebuie luata de medicul specialist, dupa ce pacientului i-au fost explicate beneficiile si riscurile ambelor tipuri de tratament.

 

Dr. Popescu Tismana George
Medic Primar Neurologie
Clinica de Diagnostic Gral Medical

Sursa: www.rol.ro