Search Dental Tribune

Redefinirea succesului în stomatologie: O călătorie dincolo de scaunul stomatologic

Conform Dr. Ueno, atingerea unui echilibru între cerințele unei practici stomatologice și viața personală necesită o prioritizare deliberată, concentrare și câteva sacrificii. (Imagine: Jack_the_sparow/Shutterstock)

Lu. 11 noiembrie 2024

salvază

Succesul—un cuvânt simplu, dar cu înțelesuri diferite pentru fiecare persoană. Pentru unii, succesul se referă la aspecte economice și la maximizarea productivității. Pentru alții, înseamnă valoarea timpului și echilibrul între muncă și viață personală. Pentru alții, succesul poate însemna filantropie, munca de caritate și ajutorarea celor aflați în nevoie. Pentru unii, succesul este o combinație a tuturor acestor factori.

Mulți oameni nu știu ce își doresc cu adevărat și își desfășoară viața și activitatea profesională zi de zi, sperând la ce este mai bun. Nu există un plan bine definit pentru viitorul afacerii în termeni de atingere a unor obiective specifice, în afară de ideea de a produce cât mai mult posibil în prezent. Această abordare duce, de obicei, la epuizare, frustrare și un sentiment de timp risipit.

Știu asta din proprie experiență, pentru că ani de zile am fost prins în „roata de hamster” a conducerii unei practici. Ca toți noii antreprenori, am petrecut ore nenumărate la birou, lucrând la sisteme, instruind echipa, vopsind pereți, schimbând mânere, realizând activități de networking și completând cursuri de perfecționare. Da, practica mea s-a dezvoltat rapid, dar pe măsură ce a crescut și mi-a ocupat tot timpul, ceva a trebuit să cedeze – și acel ceva a fost timpul meu personal, ceea ce numesc „timp departe de practică”.

Valoarea timpului nu a devenit clară pentru mine până când mentorul meu m-a întrebat ce îmi doresc pentru prezentul și viitorul meu. Până atunci, îmi trăiam viața pe baza nevoii și nu știam cu adevărat ce îmi doream. Credeam că scopul meu era să îmi gestionez eficient practica, să ofer servicii de calitate și să produc la un nivel ridicat pentru a-mi susține familia, dar când am reflectat asupra vieții mele, am realizat că economia era doar o mică parte din ceea ce îmi doream cu adevărat.

Îmi doream acel echilibru între viața profesională și cea personală, timp petrecut cu familia și prietenii. Îmi doream să fiu un lider în practica mea și să am un impact pozitiv asupra echipei mele. De asemenea, îmi doream să dedic timp pentru filantropie și să ajut pe cei aflați în nevoie—misiunile stomatologice la care am participat au fost unele dintre cele mai satisfăcătoare momente din cariera mea!

Odată ce am înțeles toate acestea, a trebuit să mă concentrez asupra modului în care le-aș putea realiza. Până atunci, spuneam „da” fiecărei oportunități de a ține cursuri, participam la numeroase întâlniri naționale și îmi umpleam agenda cu activități care îmi ofereau un sentiment de importanță. Mentorul meu mi-a sugerat să pun toate activitățile pe un calendar anual și să îmi evaluez zilele. Contribuiau aceste activități la atingerea obiectivelor mele pe termen lung?

Privind totul dintr-o perspectivă de ansamblu, am avut o revelație. Când spun „da” activităților neimportante, spun „nu” lucrurilor care contează, precum timpul petrecut cu copiii mei. Am realizat că trebuie să fiu mai strategic cu cel mai prețios activ al meu—timpul.

Așa că am pus următoarele categorii pe calendarul meu pentru tot anul: „în”, „pe” și „departe”. „În” înseamnă că practic stomatologia în cabinet, la scaunul stomatologic. „Pe” înseamnă că nu sunt la scaunul stomatologic, dar lucrez la dezvoltarea cabinetului. Acest lucru poate include cursuri de perfecționare, întâlniri cu echipa, instruiri de echipă etc.—orice activitate ce contribuie la îmbunătățirea practicii. „Departe” înseamnă că nu sunt deloc disponibil pentru muncă, nici în, nici pe cabinet, iar mintea mea are posibilitatea să se odihnească—la fel cum sportivii au nevoie de zile de pauză pentru mușchi, și noi avem nevoie de zile de pauză pentru creier.

„A trebuit să fiu mai strategic cu cel mai mare atu al meu, timpul.”

Sincer să fiu, stabilirea zilelor „în” și „pe” a fost ușoară. Zilele petrecute la scaunul stomatologic și zilele dedicate dezvoltării cabinetului au fost integrate rapid. „Departe” a fost însă cea mai mare provocare pentru mine. Nu doar programarea acestor zile cu un an înainte a fost dificilă, dar odată ce ajungeam să le trăiesc, era complicat să nu mă gândesc la muncă, să nu răspund la apeluri de serviciu sau să nu comunic cu echipa. Mi-au luat ani de zile să îmi îmbunătățesc abilitățile de a fi cu adevărat „departe” de muncă, iar asta rămâne încă o provocare. Este oarecum ciudat să te gândești că este mai greu să te deconectezi de la serviciu decât să muncești, nu?

A fi „departe” este esențial pentru că, pentru a fi un lider cu adevărat eficient, am nevoie de o minte odihnită și clară. Ca să ajung la acest punct, trebuie să îmi ofer timp departe de birou, complet deconectat. Așa că, în zilele mele de „departe”, îi informez pe cei din echipă că nu sunt disponibil și le spun când voi răspunde mesajelor. Blochez calendarul astfel încât să nu se poată programa întâlniri, și evit să citesc mesaje și emailuri, cu excepția cazurilor de urgență. Procedând astfel, pot fi cu adevărat prezent cu persoanele alături de care îmi petrec zilele „departe”.

La finalul zilei, indiferent de ceea ce fac, vreau să fiu cel mai bun la acel lucru. Când sunt la scaunul stomatologic, vreau să fiu cel mai bun parodontolog pe care îl pot fi. Când conduc practica, vreau să fiu cel mai bun lider pe care îl pot fi. Când sunt cu adevărat departe de birou și sunt cu familia mea, vreau să fiu cel mai bun tată și soț pe care îl pot fi. Nu pot fi un tată și un soț grozav dacă mintea mea se gândește la muncă și dacă răspund la emailuri și mesaje în timp ce sunt cu familia.

Stabilirea acestor limite a fost dificilă. În trecut, răspundeam la toate mesajele și apelurile, și nu le acordam familiei atenția deplină pe care o merita. Odată ce am stabilit aceste limite, nu doar că am devenit un bărbat de familie mai bun, dar echipa mea de la locul de muncă mi-a respectat mult mai mult timpul și limitele. Când mă făceam mereu disponibil, aceștia abuzau de acest privilegiu. După ce au înțeles valoarea timpului meu „departe”, veneau la mine doar cu nevoi urgente. A fost benefic pentru toți cei implicați!

Haideți să descompunem puțin acest lucru. Sfatul meu este să îți blochezi timp pentru a te concentra asupra a ceea ce vrei să devii în viitor, adică obiectivele tale profesionale și personale. Vrei să fii într-un mediu fără distrageri atunci când faci acest lucru. Poți merge la bibliotecă sau închiria un spațiu, dar când vrei să ai timp de gândire reală, asigură-te că ești într-un loc fără distrageri pentru a fi cel mai eficient.

„A fi „departe” este atât de important pentru că, pentru a fi un lider cu adevărat eficient, am nevoie ca mintea mea să fie odihnită și clară.”

Imaginarea viitorului tău nu are o dată limită. Viitorul tău poate fi cine vrei să fii în 30 de zile sau cine vrei să fii în 20 de ani. Nu contează. Găsește cine vrei să devii și asigură-te că orice activitate pe care o faci te ajută să îți transformi viitorul într-o realitate. Oricare activitate care nu te ajută să devii persoana care vrei să fii devine neimportantă. Cu această mentalitate, vei învăța puterea de a spune „nu” și, spunând „nu” activităților neimportante, îți vei elibera timp pentru lucrurile care sunt importante pentru tine.

Un exemplu mic din viața mea a fost că îmi doream să petrec mai mult timp cu copiii mei. M-am uitat la toate activitățile mele și am decis să renunț la acelea care nu aduceau niciun beneficiu vieții mele și nu mă ajutau să fiu un tată mai bun. Am realizat că petreceam prea mult timp derulând rețelele sociale și pariam prea mult pe meciurile sportive, deoarece mă simțeam obligat să urmăresc acele jocuri, ceea ce îmi lua ore din zi. Așa că am renunțat brusc la ambele activități. M-am eliberat de loviturile de dopamină provenite din verificarea rețelelor sociale de mai multe ori pe zi și am avut mai mult timp pentru a petrece timp „departe” cu copiii mei, deoarece nu eram prins cu ochii în televizor sau pe telefon urmărind scorurile jocurilor. A fost o eliberare! Dar a trebuit să identific sursa problemei.

Din când în când, mai verific rețelele sociale dacă nu am absolut nimic de făcut. De asemenea, voi paria pe un meci și îl voi urmări dacă sunt cu prietenii și pariem împreună, dar aceste lucruri nu mai fac parte din viața mea de zi cu zi. Am spus „nu” lucrurilor care nu erau importante și asta m-a ajutat să petrec mai mult timp concentrat cu familia mea.

Proiectează-ți viitorul, concentrează-te doar pe activitățile care te vor ajuta să îți atingi obiectivele și scapă de tot ce te împiedică să devii persoana care vrei să fii. Programează-ți timpul „în”, „pe” și „departe” pentru a deveni persoana care vrei să fii!

Notă editorială:

Acest articol a fost publicat în revista digital international magazine of digital dentistry, vol. 5, nr. 3/2024.

Topics:
To post a reply please login or register
advertisement
advertisement