Search Dental Tribune

Analiză privind tehnologiile de imprimare 3D pentru modelele dentare.

O nouă analiză a concluzionat că, deși imprimarea 3D dentară a înregistrat progrese clinice semnificative, acuratețea și beneficiile sale generale trebuie încă validate mai bine prin cercetări suplimentare. (Imagine: thenort/Adobe Stock)

Ma. 10 martie 2026

salvază

ATENA, Grecia: Pe măsură ce fluxurile de lucru digitale devin tot mai frecvente în protetică și ortodonție, alegerea metodei potrivite de imprimare 3D pentru realizarea modelelor dentare devine o problemă practică atât pentru clinicieni, cât și pentru laboratoare. O nouă analiză narativă realizată de cercetători din Grecia compară principalele tehnologii de imprimare 3D utilizate pentru modelele dentare protetice și ortodontice, atât între ele, cât și cu modelele convenționale din ghips. Articolul identifică, de asemenea, tehnologiile cele mai potrivite pentru aplicații clinice care necesită precizie ridicată.

Articolul oferă o prezentare amplă a tehnologiilor contemporane de imprimare 3D utilizate pentru fabricarea modelelor dentare: stereolitografia (SLA), digital light processing (DLP), imprimarea cu ecran cu cristale lichide (LCD), modelarea prin depunere de filament topit (FDM) și tehnologia PolyJet. În ceea ce privește acuratețea dimensională, un parametru esențial pentru performanța clinică, analiza citează dovezi comparative care indică faptul că sistemele SLA, DLP și PolyJet demonstrează cea mai mare precizie și fidelitate dimensională, în special pentru modelele protetice de arcadă completă. PolyJet a avut adesea cele mai bune rezultate, urmat îndeaproape de DLP și SLA. Aceste tehnologii utilizează rășini fotopolimerice și pot atinge grosimi foarte fine ale straturilor și un nivel ridicat de detaliu al suprafeței, aspect avantajos pentru fabricarea modelelor dentare utilizate în protetică și implantologie.

Analiza citează studii care arată că imprimarea LCD poate fi mai puțin precisă, deși diferențele raportate pot fi considerate clinic acceptabile pentru multe aplicații diagnostice și ortodontice. Această tehnologie, care utilizează de asemenea rășini fotopolimerice, oferă un punct de intrare mai accesibil din punct de vedere al costurilor pentru cabinete. În contrast, imprimantele FDM, care extrudă filamente termoplastice și sunt apreciate pentru costul redus și ușurința în utilizare, au prezentat o rezoluție și o calitate a suprafeței mai scăzute în studiile citate în analiză. Ca urmare, acestea sunt mai potrivite pentru modele diagnostice, scopuri educaționale și planificare preliminară, mai degrabă decât pentru modele protetice de înaltă precizie.

În ceea ce privește comparația cu modelele din ghips, mai multe investigații au raportat că modelele imprimate 3D prezintă o reproductibilitate comparabilă cu cea a modelelor convenționale, însă au fost observate și mici discrepanțe, iar acceptabilitatea clinică depinde de aplicație. De exemplu, FDM și DLP, deși adecvate pentru modele ortodontice utilizate în scop diagnostic, pot necesita prudență în aplicații care necesită toleranțe extrem de stricte, cum ar fi fabricarea alignerelor.

Analiza subliniază că acuratețea este influențată de numeroși factori, dincolo de tehnologia de imprimare propriu-zisă, inclusiv selecția materialelor, grosimea stratului, intensitatea luminii, orientarea obiectului în timpul imprimării, parametrii software și protocoalele de post-procesare. Acest lucru evidențiază importanța fluxurilor de lucru standardizate și a instruirii operatorilor pentru a asigura rezultate fiabile.

Un alt aspect clinic important este comportamentul materialelor în timp. Analiza menționează că rășinile fotopolimerice pot suferi modificări dimensionale din cauza polimerizării continue, absorbției de umiditate sau proceselor de îmbătrânire, ceea ce poate afecta acuratețea pe termen lung. Din acest motiv, studiul recomandă realizarea unor cercetări suplimentare privind stabilitatea pe termen lung a modelelor imprimate.

Articolul subliniază, de asemenea, necesitatea studiilor clinice prospective și a unor protocoale standardizate pentru evaluarea acurateței. Totodată, sugerează direcții de dezvoltare viitoare: inovații emergente precum optimizarea parametrilor de imprimare cu ajutorul inteligenței artificiale, abordări mai sustenabile din punct de vedere ecologic și chiar imprimarea 4D, în care structurile răspund la stimuli de mediu, ar putea extinde în continuare posibilitățile clinice.

În concluzie, articolul arată că tehnologiile SLA, DLP și PolyJet par în prezent cele mai fiabile opțiuni pentru imprimarea 3D a modelelor dentare destinate lucrărilor protetice de înaltă precizie, contribuind la îmbunătățirea îngrijirii pacienților și a rezultatelor clinice. Imprimarea 3D evoluează rapid în ceea ce privește calitatea, viteza și eficiența costurilor, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili mai clar acuratețea și beneficiile sale generale.

Din perspectivă clinică, modelele dentare imprimate 3D oferă mai multe avantaje față de modelele tradiționale din ghips, inclusiv timpi de realizare mai rapizi, stocare digitală, comunicare îmbunătățită cu laboratoarele și pacienții, precum și posibilitatea de a reproduce modelele la cerere fără degradare. Modelele digitale facilitează, de asemenea, colaborarea interdisciplinară și planificarea tratamentului, în special în cazurile complexe de implantologie și ortodonție.

Articolul, intitulat 3D printing techniques for dental prosthetic models: A narrative review and contemporary perspectives, a fost publicat online la 6 februarie 2026, în revista Cureus.

To post a reply please login or register
advertisement
advertisement